Teatrul Absurdului: Recompense pentru Unii, Mizerie pentru Alții
Într-o lume ideală, performanța și dedicarea ar fi răsplătite cu echitate și recunoaștere. Dar, hei, cine are nevoie de idealuri când avem realitatea cruntă a Agenției Naționale pentru Sport? Elisabeta Lipă, președinta acestei prestigioase instituții, ne-a iluminat recent cu o declarație de-a dreptul revelatoare. Se pare că statul își arată aprecierea prin premierea angajaților federațiilor care au obținut medalii la Jocurile Olimpice. Bravo, statule! Ce gest nobil și generos, să recompensezi pe cei care… stai puțin, ce anume au făcut acești angajați?
Ah, da, au fost probabil în spatele birourilor, în timp ce adevărații eroi, sportivii, își rupeau oasele și își toceau nervii pentru gloria națională. Dar nu despre acești eroi vorbim astăzi, ci despre un alt fel de luptător: Ilie Hosu, fost campion național și internațional la popice, care acum, la venerabila vârstă de peste 70 de ani, se zbate să obțină o indemnizație de merit pe care legea i-o garantează. Dar, desigur, legea este mai degrabă o sugestie vagă pentru cei de la Agenția Națională pentru Sport, nu?
Hosu nu este un caz izolat. El și colegii săi, Alexandru Şereş și Alexandru Tudor, au câștigat o luptă în instanță încă din iunie 2023, obligând Ministerul Tineretului și Sportului să îi includă pe lista pentru comisie. Dar, surpriză! Hotărârea judecătorească nu a fost pusă în aplicare. Oare de ce? Poate pentru că este mai convenabil să ignorăm pe cei care nu mai sunt în lumina reflectoarelor, să îi lăsăm să se descurce în mizerie și să se întrețină lucrând ca agenți de pază, în timp ce suferă de multiple afecțiuni dobândite în timpul carierei sportive.
Și pentru a adăuga insultă la rănire, aflăm că angajații unor federații vor primi recompense pentru performanțele sportivilor la Jocurile Olimpice. Ce logică strălucită! Să recompensezi pe cei care aplaudă de pe margine, în timp ce adevărații luptători sunt lăsați să se zbată în uitare și sărăcie.
Este oare acesta modul în care o națiune își arată recunoștința față de cei care au adus glorie și recunoaștere internațională? Prin ignorare și neglijare? Prin a-i forța să lupte în instanțe pentru drepturi care ar trebui să le fie acordate automat? Rușine, Agenția Națională pentru Sport și rușine, Ministerul Tineretului și Sportului, pentru acest spectacol grotesc de indiferență și birocrație.
În final, Ilie Hosu, la fel ca mulți alți eroi uitați, nu cere milă, ci doar dreptate. Dreptatea de a fi tratat cu respectul și recunoașterea pe care le merită. Este prea mult de cerut? Aparent, pentru unii, da.
Sursa: Realitatea.net