Teatrul Absurdului în Educație: Saga Elevilor Maghiari și Limba Română
Ah, ce frumos sună egalitatea pe hârtie, nu-i așa? În realitate, însă, elevii de etnie maghiară par să joace într-un spectacol kafkaian, unde regulile se schimbă mereu, iar finalul fericit este mereu amânat. Borboly Csaba, președintele Consiliului Județean Harghita, ne-a servit recent o porție zdravănă de realitate: elevii maghiari, deși trec cu brio majoritatea probelor, se împiedică de Limba română. Rezultat? Adio Bacalaureat, adio facultate, adio viitor.
Și de ce oare? Pentru că, vezi Doamne, programa este prea complicată pentru acești elevi, care, săracii de ei, învață după o versiune „simplificată”. Bogdan Rațiu, profesor de limba română, ne spune că această programă „uşoară” există de peste 12 ani. Dar, surpriză! Rezultatele sunt sub așteptări. Cine e de vină? Statul român, strigă în cor oficialii. Trebuie să simplificăm și mai mult programa, să reducem orele de Limba română, să ne concentrăm pe „comunicare”. Pentru că, de ce ar avea nevoie un copil maghiar să cunoască arhaisme sau să știe cine a fost Eminescu, nu?
Discriminare sau Eșec Educațional?
Și cum stăm în materie de soluții? Ei bine, avem parte de un circ judiciar. Szikszai Tamas, avocatul elevilor, ne informează că Înalta Curte a constatat „evident și definitiv” discriminarea acestor copii. Soluția? Haideți să dăm în judecată Ministerul Educației pentru daune morale. Pentru că, desigur, problema se rezolvă cu bani și nu cu o reformă reală a sistemului educațional.
Pe de altă parte, Demeter Levente, inspector școlar general, ne promite că de anul acesta Bacalaureatul va fi „diferențiat”. Adică mai ușor, mai pe înțelesul elevilor maghiari. Profesorul Bogdan Rațiu adaugă că subiectele vor fi adaptate, pentru că, nu-i așa, trebuie să păstrăm standardele jos, să nu cumva să provocăm prea multe sincope în sistem.
Realitatea Cruntă: Un Sistem Educațional în Derivă
Marian Staș, expert în educație, ne arată o perspectivă sumbră: suntem martorii unui „cancer lent” în educație, unde responsabilitatea este pasată de la unul la altul ca într-un joc de ping-pong. Statul, cu bocancii săi greoi, calcă în picioare inițiativele și nevoile reale ale elevilor. Programa este prost croită, resursele umane sunt inadecvate, iar copiii sunt cei care suferă în final.
În acest teatru al absurdului, elevii maghiari sunt personajele principale, forțate să recite dintr-un script într-o limbă pe care nu o stăpânesc, în timp ce spectatorii – guvernanții, educația și societatea – aplaudă pasiv la un spectacol dezastruos. Ce ironie crudă! Trăim în România, dar refuzăm să înțelegem și să vorbim limba ei, fie din cauza unui sistem defectuos, fie din cauza unei segregări tacite.
Și în tot acest timp, ce facem? Simplificăm, reducem, eliminăm. Dar nu rezolvăm. Nu educăm. Nu progresăm. Și rămânem cu toții captivi în acest ciclu vicios, în această farsă educațională care ne compromite viitorul.
Sursa: Realitatea.net