Taxa pe aglomerație: un nou bir pentru șoferii din marile orașe
Într-o țară unde infrastructura rutieră este un haos organizat, iar transportul public o glumă proastă, autoritățile găsesc soluții „ingenioase” pentru a stoarce bani de la cetățeni. Deputatul Vasile Cîtea, din Iași, propune introducerea unei taxe pe aglomerație în orașele mari, precum București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Ideea? Să se reducă traficul și poluarea. Realitatea? O altă povară financiară pentru șoferi, fără garanția că banii vor fi folosiți în mod transparent.
Exemple internaționale: Manhattan și Londra
Deputatul invocă exemple din Manhattan, unde șoferii plătesc până la 22 de dolari pe zi pentru a circula în zonele aglomerate, și Londra, care aplică o taxă similară din 2003. Fondurile colectate sunt direcționate către modernizarea transportului public. Dar să fim serioși, România nu este nici Manhattan, nici Londra. În timp ce acolo banii se văd în infrastructură, la noi, probabil, vor alimenta buzunarele adânci ale unor funcționari publici.
Impactul asupra cetățenilor
Într-un oraș ca Iași, unde transportul public este sub orice critică, iar locurile de parcare sunt o raritate, o astfel de taxă ar putea să lovească direct în cetățenii care nu au alternative viabile. Deputatul susține că măsura ar încuraja utilizarea transportului public. Dar ce transport public? Autobuzele vechi și supraaglomerate? Tramvaiele care deraiază la fiecare furtună?
Ministerul Transporturilor pasează responsabilitatea
Întrebat dacă va iniția un studiu de fezabilitate pentru această taxă, Ministerul Transporturilor a răspuns că nu este de competența sa. Clasic! Responsabilitatea este pasată către Ministerul Dezvoltării, iar cetățenii rămân cu promisiuni goale. Este uimitor cum, în loc să găsească soluții reale, autoritățile se întrec în a-și declina competențele.
Un trecut plin de eșecuri
Nu este prima dată când se propune o astfel de taxă. Fostul primar al Capitalei, Gabriela Firea, a încercat să introducă „vinieta Oxigen”, dar proiectul a fost abandonat din cauza nemulțumirii publice. La Cluj, Emil Boc a propus reglementarea mașinilor second-hand ultrapoluante, dar inițiativa a rămas doar pe hârtie. De ce ar fi diferit acum?
Concluzii amare
În timp ce alte țări investesc în infrastructură și transport public, România pare să fie blocată într-un cerc vicios al taxelor și incompetenței. Șoferii sunt transformați în vaci de muls, iar autoritățile continuă să ignore problemele reale. Taxa pe aglomerație ar putea fi doar o altă scuză pentru a ascunde lipsa de viziune și corupția endemică din sistem.