Ziua Culturii Naționale: între celebrarea valorilor și spectacolul ipocriziei
15 ianuarie, o zi care ar trebui să fie despre celebrarea geniului cultural românesc, devine, an de an, un spectacol al festivismului de fațadă. Sub pretextul omagierii lui Mihai Eminescu, instituțiile culturale, politicienii și diverse organizații se întrec în organizarea de evenimente care, de multe ori, nu fac decât să mascheze indiferența față de starea reală a culturii românești.
De la poezie la politică: cum a fost confiscat Eminescu
Mihai Eminescu, poetul nepereche, este transformat într-un simbol convenabil pentru discursuri patriotarde și inițiative legislative care, în realitate, nu au niciun impact asupra culturii. Adoptarea Zilei Culturii Naționale în 2010 a fost însoțită de promisiuni mari, dar ce s-a schimbat cu adevărat? În timp ce manuscrisele lui Eminescu zac în arhive, iar operele sale sunt citite doar de câțiva pasionați, politicienii își fac poze la evenimente și își adaugă discursuri goale în portofoliul electoral.
Evenimente culturale sau praf în ochi?
Expoziții, recitaluri, spectacole – toate sună bine pe hârtie, dar câte dintre acestea au un impact real asupra publicului larg? În timp ce intrarea gratuită în muzee este lăudabilă, aceasta nu compensează lipsa cronică de finanțare pentru cultură. Muzeele se zbat să supraviețuiască, artiștii trăiesc la limita subzistenței, iar educația culturală este aproape inexistentă în școli. Dar, pentru o zi, totul pare perfect, nu-i așa?
Romfilatelia și filatelia festivistă
Romfilatelia lansează o emisiune filatelică dedicată lui Eminescu, cu portrete și versuri. O inițiativă frumoasă, dar cât de accesibilă este aceasta pentru publicul larg? Într-o țară în care lectura este în declin, iar librăriile dispar, filatelia devine un simbol al unei culturi care se adresează mai mult colecționarilor decât oamenilor de rând.
Teatre și filarmonici: artă pentru cine?
Recitaluri de poezie, spectacole pentru copii, concerte la Ateneul Român – toate acestea sunt minunate, dar câți români au acces la ele? Într-o țară în care salariul minim abia acoperă cheltuielile de bază, cultura devine un lux. În loc să fie un drept universal, ea este rezervată unei elite care își permite să participe la astfel de evenimente.
Ipocrizia autorităților locale și naționale
Dezvelirea busturilor, acordarea diplomelor de excelență și organizarea colocviilor sunt doar câteva dintre activitățile care maschează lipsa de interes real pentru cultură. În timp ce autoritățile se laudă cu aceste inițiative, bibliotecile din mediul rural sunt închise, iar profesorii de literatură se confruntă cu programe școlare învechite și resurse insuficiente.
Un omagiu internațional sau o altă oportunitate de PR?
Evenimentele organizate în străinătate, de la Stockholm la Lisabona, sunt prezentate ca dovezi ale aprecierii internaționale pentru cultura română. Dar cât de mult contribuie acestea la promovarea reală a valorilor noastre? În loc să fie o platformă pentru dialog cultural autentic, ele devin, adesea, doar o altă ocazie pentru oficiali de a-și etala costumele și discursurile pompoase.
Eminescu, sufletul unui neam sau al unei campanii de imagine?
În final, Ziua Culturii Naționale ar trebui să fie despre reflecție și acțiune, nu despre festivism și ipocrizie. Mihai Eminescu merită mai mult decât să fie redus la un simbol folosit pentru a masca eșecurile sistemului cultural. Cultura română are nevoie de investiții reale, de politici coerente și de respect autentic, nu de parade și declarații goale.