175 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu: între geniu și controverse
Mihai Eminescu, poetul național al României, rămâne o figură emblematică a literaturii române, dar și un personaj învăluit în mistere și contradicții. Născut la 15 ianuarie 1850 și decedat la 15 iunie 1889, Eminescu a fost un om al extremelor: un geniu literar, dar și un spirit rebel, un romantic incurabil, dar și un petrecăreț notoriu. Viața sa a fost marcată de pasiuni intense, conflicte familiale și o moștenire literară care continuă să fascineze generații întregi.
Un nume schimbat, o identitate păstrată
Puțini știu că numele real al poetului era Mihai Eminovici. Transformarea în Mihai Eminescu a fost opera lui Iosif Vulcan, directorul revistei „Familia”, care i-a publicat poezia „De-aș avea…” în 1866. Poetul a adoptat acest nume cu entuziasm, păstrându-l până la sfârșitul vieții. O ironie subtilă a sorții, având în vedere că acest nume avea să devină sinonim cu geniul literar românesc.
Luciditate până la final
Contrar miturilor despre declinul său mental, Eminescu a rămas lucid până în ultimele clipe. Poeziile „Viața” și „Stele în cer”, găsite în buzunarul hainei sale la momentul morții, sunt mărturii ale unei minți care a creat până la sfârșit. Totuși, această luciditate nu a fost suficientă pentru a-l salva de suferințele unei vieți tumultuoase.
Un geniu cu slăbiciuni omenești
Eminescu era un bărbat atrăgător, cu o voce fermecătoare, dar și un consumator avid de cafea și tutun. Era cunoscut ca un mare cuceritor și un petrecăreț desăvârșit. În ciuda acestor trăsături, viața sa personală a fost marcată de tragedii, inclusiv pierderea unui copil născut mort cu Veronica Micle, marea sa iubire. Moartea Veronicăi, la doar 50 de zile după cea a poetului, adaugă un strat suplimentar de dramatism poveștii lor.
Repetent, dar genial
În mod surprinzător, Eminescu a rămas repetent în clasa a II-a de gimnaziu. Matematica i se părea abstractă și de neînțeles, iar tatăl său nu a fost niciodată de acord cu pasiunea sa pentru poezie. Aceste conflicte familiale au contribuit la fuga sa de acasă la vârsta de 14 ani, alăturându-se unei trupe de teatru. Un gest care, deși riscant, a marcat începutul unei cariere literare excepționale.
Dragoste, poezie și sacrificiu
Poezia „Pe lângă plopii fără soț” este legată de iubirea sa pentru Cleopatra Leca Poenaru, o poveste de dragoste care a influențat creația sa literară. De asemenea, se speculează că Eminescu ar fi avut un copil dintr-o relație neoficială, pe care l-ar fi vizitat frecvent. Aceste detalii intime conturează imaginea unui om complex, prins între pasiuni și responsabilități.
Eminescu, eternul paradox
Deși a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române în 1948, la 59 de ani după moartea sa, Eminescu a rămas un paradox viu. Ultima sa poezie publicată, „Kamadeva”, apărută în 1887, este o dovadă a talentului său neștirbit. Totuși, viața sa a fost marcată de lupte interioare și exterioare, care l-au transformat într-un simbol al geniului neînțeles.
Ziua Culturii Naționale: un tribut adus poetului
Data de 15 ianuarie, ziua nașterii lui Eminescu, este sărbătorită anual ca Ziua Culturii Naționale. Este un moment de reflecție asupra moștenirii sale literare și a impactului său asupra identității culturale românești. Spectacolele și accesul gratuit la muzee din întreaga țară sunt doar câteva dintre modalitățile prin care România își onorează poetul național.