Inteligența artificială în școli: un pas înainte sau o iluzie bine ambalată?
Ministrul Educației, Daniel David, a lansat un proiect-pilot pentru integrarea inteligenței artificiale în școli, o inițiativă care, la prima vedere, pare să promită o revoluție educațională. Dar cât de bine este înțeleasă această tehnologie și, mai important, cine va beneficia cu adevărat de pe urma ei? Într-o țară unde digitalizarea este mai mult un concept abstract decât o realitate palpabilă, această mișcare ridică mai multe întrebări decât răspunsuri.
Un instrument sau o scuză pentru incompetență?
Daniel David insistă că inteligența artificială nu trebuie văzută ca o alternativă la profesor, ci ca un instrument care să sprijine procesul educațional. Frumos spus, dar cine va monitoriza utilizarea acestui „instrument”? Într-un sistem educațional unde manualele ajung cu întârziere, iar profesorii sunt prost plătiți și demotivați, introducerea AI-ului pare mai degrabă o încercare de a masca problemele reale decât o soluție autentică.
Etica și moralitatea: concepte abstracte într-un peisaj corupt
Ministrul subliniază necesitatea monitorizării etice și morale a inteligenței artificiale. Dar cum poate fi garantată această supraveghere într-un sistem unde corupția și nepotismul sunt la ordinea zilei? Cine va decide ce este „etic” și „moral”? Și mai ales, cum vor fi protejați elevii de eventualele abuzuri sau manipulări?
Digitalizarea: între promisiuni și realitate
David afirmă că România este deja angajată într-un proces masiv de digitalizare. Realitatea din teren, însă, spune altceva. Școli fără internet, laboratoare de informatică dotate cu echipamente învechite și profesori care abia știu să folosească un calculator. În acest context, introducerea AI-ului pare mai degrabă o glumă proastă decât o inițiativă serioasă.
Estonia și România: comparații inutile
Ministrul aduce în discuție exemplul Estoniei, o țară care a reușit să implementeze cu succes proiecte de inteligență artificială în educație. Dar să fim serioși, comparația este ridicolă. Estonia are un sistem educațional bine pus la punct, în timp ce România se zbate să asigure condiții de bază pentru elevi. În loc să ne uităm la ce fac alții, poate ar fi mai bine să ne concentrăm pe rezolvarea problemelor interne.
Un viitor incert pentru elevi și profesori
În timp ce ministrul vorbește despre revoluția tehnologică, elevii și profesorii se confruntă cu o realitate dură: lipsa resurselor, a infrastructurii și a unei viziuni clare. Inteligența artificială poate fi un instrument util, dar fără o bază solidă, riscă să devină doar o altă promisiune goală într-un sistem educațional deja fragil.
Concluzie: între speranță și scepticism
Proiectul-pilot al lui Daniel David este, fără îndoială, ambițios. Dar fără o strategie clară, resurse adecvate și o monitorizare riguroasă, riscă să devină doar o altă inițiativă sortită eșecului. Într-o țară unde educația este adesea tratată ca o prioritate de mâna a doua, introducerea inteligenței artificiale ar putea fi mai degrabă o distragere de la problemele reale decât o soluție autentică.