Digitalizarea evaluării: promisiuni și realități
Ministerul Educației a anunțat cu mare fast că evaluarea lucrărilor de la simulări și examenele naționale va continua să fie realizată pe platforma digitalizată, la fel ca anul trecut. O veste care, la prima vedere, pare să aducă un suflu modern în sistemul educațional. Dar oare cât de eficientă este această metodă și ce ascunde în spatele cortinei? Într-o țară unde conexiunea la internet este o loterie, iar dotările școlilor sunt adesea sub orice critică, această digitalizare pare mai degrabă o mască pentru a ascunde lipsurile cronice.
Scanner în fiecare clasă? O utopie sau o realitate?
Conform oficialilor, fiecare sală de clasă în care se desfășoară probe scrise este dotată cu scanner. O afirmație care ridică sprâncene, având în vedere că multe școli din mediul rural încă se luptă cu lipsa toaletelor funcționale. Într-un sistem educațional unde profesorii sunt nevoiți să-și cumpere singuri cretă și markere, ideea că fiecare clasă ar avea un scanner performant pare desprinsă dintr-un scenariu SF. Și totuși, Ministerul insistă că evaluarea digitalizată este soluția magică pentru toate problemele.
Profesorii evaluatori: eroi sau victime ale sistemului?
Profesorii evaluatori, acești soldați ai frontului educațional, sunt puși să acceseze platforma digitalizată prin conturi individuale. Evaluarea se face pe laptopuri sau calculatoare, în baza unui borderou digital. Dar câți dintre acești profesori au fost instruiți corespunzător pentru a utiliza această tehnologie? Și câți dintre ei au echipamentele necesare pentru a-și îndeplini sarcinile? Într-un sistem unde salariile profesorilor sunt departe de a reflecta importanța muncii lor, cerințele tehnologice par mai degrabă o povară suplimentară decât un ajutor real.
Repartizare aleatorie sau haos organizat?
Ministerul laudă platforma digitalizată pentru capacitatea sa de a repartiza aleatoriu lucrările către evaluatori din județe diferite. O măsură care, în teorie, ar trebui să asigure obiectivitatea. Dar ce se întâmplă când conexiunea la internet cedează, iar lucrările trebuie scanate din nou? Sau când numărul de pagini nu corespunde cu cel real? Procedurile de lucru prevăd soluții, dar cât de eficiente sunt acestea în practică? Într-un sistem unde improvizația este regula, aceste soluții par mai degrabă niște plasturi pe o rană deschisă.
Elevii, cobai ai experimentelor digitale
În timp ce Ministerul se laudă cu digitalizarea, elevii devin cobai ai unui sistem care pare mai preocupat de imagine decât de rezultate. Probele la Limba și literatura română, Matematică și Limba maternă sunt doar începutul unui proces care, în loc să simplifice, complică lucrurile. Rezultatele vor fi comunicate pe 31 martie, dar cine își asumă responsabilitatea pentru eventualele erori sau întârzieri? Într-un sistem unde transparența este o raritate, elevii și părinții rămân captivi într-un labirint birocratic.
Concluzia nerostită
Digitalizarea evaluării este prezentată ca o soluție revoluționară, dar în realitate pare mai degrabă o încercare disperată de a masca problemele fundamentale ale sistemului educațional. Într-o țară unde inegalitățile sunt regula, iar resursele sunt distribuite arbitrar, această digitalizare riscă să devină un alt exemplu de formă fără fond. Rămâne de văzut dacă promisiunile Ministerului vor fi susținute de fapte sau dacă vor rămâne doar un alt episod din lunga poveste a iluziilor vândute cu prețul educației generațiilor viitoare.