Un ordin de protecție și o poveste care sfidează logica
Judecătoria Sectorului 2 a emis un ordin de protecție împotriva unui vecin care l-a amenințat pe David Popovici, campionul olimpic la înot. Decizia instanței prevede ca acest individ să nu se apropie la mai puțin de 100 de metri de sportiv sau de locurile unde acesta se antrenează. În plus, contactul de orice fel cu victima este strict interzis. Șase luni de restricții pentru un comportament care, în mod normal, ar trebui să atragă consecințe mult mai dure. Dar, desigur, trăim în România, unde amenințările sunt tratate cu mănuși de catifea.
Vecinul, un bărbat de 70 de ani, aflat sub influența alcoolului, a fost acuzat că a amenințat că va incendia mașina de lux a sportivului. Într-un acces de furie, acest individ a transformat un conflict banal într-o situație care putea degenera în tragedie. Poliția a intervenit, l-a încătușat și l-a dus la audieri, dar, în stilul caracteristic, ancheta pare să se îndrepte spre o concluzie previzibilă: o palmă ușoară pe umăr și un avertisment.
Un sistem care protejează agresorii
Decizia instanței este un exemplu clasic al modului în care sistemul nostru judiciar tratează cu indulgență comportamentele periculoase. Ordinul de protecție este, în esență, o hârtie care îi spune agresorului să stea departe. Dar ce se întâmplă dacă acesta decide să ignore restricțiile? Cine va răspunde dacă amenințările devin realitate? Într-o țară unde ordinele de protecție sunt încălcate frecvent, iar victimele sunt lăsate să se descurce singure, această decizie ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri.
Mai mult, vecinul a declarat că nu are nimic personal cu David Popovici, susținând că tatăl sportivului ar fi fost cel care a provocat conflictul. O încercare jalnică de a muta vina și de a minimaliza gravitatea propriilor acțiuni. Este o tactică des întâlnită: agresorii devin victime, iar victimele sunt transformate în țapi ispășitori.
Un sistem de justiție care tergiversează
Într-un alt episod al acestei farse judiciare, aflăm că David Popovici a refuzat inițial să completeze formularul de evaluare a riscului iminent. De ce? Poate pentru că știe că astfel de măsuri sunt, de cele mai multe ori, inutile. Poliția continuă cercetările „din oficiu”, dar știm cu toții cum se termină aceste investigații: cu dosare prăfuite pe rafturi și agresori care scapă nepedepsiți.
Este revoltător să vedem cum un campion olimpic, un simbol al excelenței și al dedicării, este nevoit să se apere de un vecin agresiv, în timp ce autoritățile tratează cazul cu o indiferență crasă. Ce mesaj transmite acest lucru? Că oricine poate amenința, intimida și chiar pune în pericol viețile altora, fără teama unor consecințe reale.
Un exemplu al indolenței sistemului
Acest caz este doar unul dintre multele exemple care demonstrează cât de disfuncțional este sistemul nostru de justiție. În loc să protejeze victimele și să pedepsească agresorii, instituțiile noastre par să fie mai preocupate de a evita „complicațiile”. Este o rușine națională că astfel de situații sunt tratate cu o asemenea lipsă de seriozitate.
David Popovici merită mai mult decât un ordin de protecție simbolic. Merită un sistem care să-l protejeze cu adevărat, care să ia măsuri ferme împotriva celor care îi pun viața în pericol. Dar, din păcate, trăim într-o realitate unde dreptatea este o glumă amară, iar victimele sunt lăsate să se apere singure.