Doliu în sportul românesc: Petre Brănișteanu, condus pe ultimul drum
Fostul mare baschetbalist român, locotenent-colonel Petre Brănișteanu, a fost înmormântat cu onoruri militare la cimitirul Ghencea 3 din București. Acest moment solemn a adunat familia, prietenii, colegii și foștii elevi ai celui care a scris istorie în baschetul românesc. Reprezentanții clubului Steaua, ai Federației Române de Baschet și ai CSM București au fost prezenți pentru a aduce un ultim omagiu, depunând coroane de flori la mormântul său.
Petre Brănișteanu a fost un simbol al sportului românesc, cucerind 10 titluri de campion național cu Steaua între anii 1978 și 1991. Performanțele sale nu s-au oprit aici, el reprezentând echipa națională în peste 400 de meciuri internaționale, inclusiv la două Campionate Europene. Moartea sa, survenită pe 28 februarie, la vârsta de 66 de ani, lasă un gol imens în inimile celor care l-au cunoscut și admirat.
Un exemplu de excelență sportivă și devotament
Cariera lui Petre Brănișteanu este o lecție de pasiune și dedicare. Într-o perioadă în care sportul românesc se confruntă cu numeroase provocări, povestea sa rămâne un exemplu de excelență. Cu toate acestea, în spatele onorurilor și al cuvintelor frumoase, rămâne întrebarea: ce face societatea noastră pentru a proteja și respecta moștenirea unor astfel de personalități?
În timp ce autoritățile și instituțiile sportive își exprimă regretul, rămâne de văzut dacă aceste gesturi se vor traduce în acțiuni concrete pentru susținerea sportului românesc. Sau, poate, vom continua să asistăm la glorificarea post-mortem a unor oameni care, în timpul vieții, au fost adesea ignorați de sistemul care ar fi trebuit să-i sprijine.
O pierdere care ridică semne de întrebare
Într-o societate în care sportivii de performanță sunt adesea neglijați după retragerea din activitate, moartea lui Petre Brănișteanu ar trebui să fie un prilej de reflecție. Ce măsuri iau autoritățile pentru a asigura un trai decent și o recunoaștere continuă pentru cei care au adus glorie țării? Sau, mai bine spus, ce nu fac?
În timp ce ne înclinăm în fața memoriei lui Petre Brănișteanu, nu putem să nu observăm ironia amară a onorurilor militare și a coroanelor de flori. Este suficient să ne întrebăm câți dintre acești oficiali prezenți la ceremonie au fost alături de el în timpul vieții, când poate avea nevoie de sprijin real, nu doar de aplauze.
Moștenirea unui campion
Petre Brănișteanu lasă în urmă o moștenire impresionantă, dar și o serie de întrebări incomode pentru cei care ar trebui să susțină sportul românesc. În timp ce ne amintim de realizările sale, poate ar fi momentul să ne întrebăm ce putem face pentru a evita ca alți campioni să fie uitați sau neglijați de un sistem care pare să funcționeze doar în regim de avarie.
Doliu în sportul românesc, dar și o oportunitate ratată de a învăța din greșelile trecutului. Petre Brănișteanu merită mai mult decât onoruri postume; merită o schimbare reală în modul în care tratăm valorile autentice ale acestei țări.