Teatrul Absurdului pe Arena Națională: Kosovo Refuză Să Joace într-un Spectacol de Rasism
Într-o seară care promitea fotbal de calitate, scena sportivă a fost umbrită de un spectacol grotesc de discriminare, transformând terenul într-un ring de box unde adversarul nu era echipa adversă, ci demnitatea umană. Bajram Shala, directorul sportiv al naționalei din Kosovo, a fost forțat să ia o decizie drastică, dar absolut necesară: retragerea echipei de pe teren în urma scandărilor discriminatorii. „Principiile fundamentale ale UEFA? Mai degrabă un basm pentru naivi”, ar putea spune Shala, după ce a subliniat că aceasta nu este prima oară când Kosovo se confruntă cu rasism pe același stadion.
Franco Foda: Un Sisif Modern în Lupta cu Rasismul
Selecționerul kosovar, Franco Foda, a încercat să pregătească echipa nu doar pentru un meci de fotbal, ci pentru o demonstrație de caracter și profesionalism. „Arătați cum Kosovo poate juca fotbal”, le-a spus el jucătorilor săi. Și au arătat, doar că spectacolul de pe teren a fost eclipsat de cel din tribune și de indiferența celor care ar trebui să protejeze sportul de astfel de orori. După ce inițial a decis să părăsească terenul, Foda a încercat să readucă echipa în joc, dar „situația de pe stadion nu s-a schimbat”. Așadar, decizia finală a fost una de neclintit: nu se mai joacă. „Toată lumea ar trebui să respecte faptul că suntem Kosovo”, a adăugat Foda, într-o notă de regret pentru meciul grozav pe care echipa sa l-a jucat.
UEFA: O Tăcere Asurzitoare și Măsuri… Așteptate
Și ce face UEFA în toată această farsă tragică? Emit un comunicat sec pe site-ul oficial, anunțând că „meciul a fost abandonat” și promitând „informații suplimentare în timp util”. Ah, „timpul util” – acea noțiune elastică care pare să se dilate când vine vorba de a lua măsuri concrete împotriva rasismului. Meciul dintre România și Kosovo s-a încheiat într-o notă de anticlimax, cu un arbitru care, într-un ultim gest de teatru absurd, a încercat să convingă jucătorii din Kosovo să joace ultimele două minute, în fața unei echipe române probabil la fel de confuză.
În concluzie, seara aceea nu a fost despre fotbal. A fost despre cum rasismul poate să transforme un meci internațional într-un punct de ruptură, despre cum principiile pot fi calcate în picioare sub greutatea urii și despre cum, uneori, singura victorie posibilă este să nu te pretezi la un joc nedrept. Speranța? Că UEFA va trece, într-un final, de la vorbe la fapte.