Manipularea Electorală: Un Spectacol Regizat de BEC
Într-un act de teatru politic ce pare desprins din scenariile cele mai dramatice, Biroul Electoral Central (BEC) a decis să intre în ringul luptei electorale, arbitrand cu o mână de fier disputa dintre Partidul Social Democrat (PSD) și Alianța pentru Unirea Românilor (AUR). Conflictul? Niște simple afișe electorale care au stârnit furia PSD-ului, acuzând AUR de defăimare prin sloganul „George Simion — Calea sigură să scăpăm de PeeSeeDee!”. Ah, ironia! Când politica se transformă într-un circ mediatic, BEC nu ezită să joace rolul de arbitru suprem.
Corectitudine sau Cenzură?
Decizia BEC de a interveni nu doar că a stârnit controverse, dar a și ridicat semne de întrebare cu privire la limita dintre corectitudine electorală și cenzură. Conform BEC, AUR a încălcat sacrosancta legislație prin amplasarea mai multor afișe pe un singur panou în Sectorul 5, o practică aparent de neconceput în logica electorală, dar identificată și în Dâmbovița. Soluția? Înlăturarea promptă a afișelor și comunicarea deciziei către Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) și Poliția Sectorului 5. Oare cât de adânc trebuie să săpăm pentru a descoperi rădăcinile acestei zelotice corectitudini?
Integritate sau Control Politic?
Pe măsură ce BEC își etalează angajamentul pentru un proces electoral „corect și echitabil”, nu putem să ne întrebăm dacă aceste intervenții nu maschează, de fapt, un control politic subtil. Deciziile rapide în cazul neregulilor sunt lăudabile, dar când acestea par să favorizeze un jucător în detrimentul altuia, integritatea competiției politice devine o farsă. Este acesta un angajament autentic pentru supravegherea legislației electorale sau doar o manevră pentru a influența percepția publicului asupra procesului democratic? O întrebare retorică, desigur, într-un peisaj unde arbitrul joacă după un scenariu bine stabilit.
Concluzie: Un Spectacol Regizat
În final, rămânem spectatori la un spectacol regizat de BEC, unde regulile sunt flexibile, iar jucătorii sunt manipulați după bunul plac al regizorilor de la putere. Așa-zisa corectitudine în campania electorală se transformă ușor într-un instrument de cenzură, unde vocea poporului este doar un ecou într-o sală prea bine izolată. Restul? Doar zgomot de fond într-o orchestră bine dirijată de cei care dețin batuta puterii.