Alina Gorghiu: „Nu impresionează pe nimeni”

Teatrul Justiției în Spectacolul Fraților Tate

Recent, într-un act de teatru judiciar care ar face invidioși chiar și pe dramaturgii consacrați, frații Tate au fost aduși în fața DIICOT, strigând în gura mare despre conspirații și lipsa probelor. În timp ce ei își jucau rolurile de victime neînțelese, ministrul Justiției, Alina Gorghiu, a încercat să ne vândă ideea că egalitatea în fața legii este un principiu bătut în cuie în România. Ah, ce ironie!

DIICOT și Dansul cu Lupii

Alina Gorghiu, cu o încredere care frizează naivitatea, ne asigură că DIICOT este bastionul profesionalismului, luptând eroic împotriva infracțiunilor grave, cum ar fi traficul de minori și constituirea de grupuri infracționale organizate. Dar, să fim serioși, când a devenit influența și statutul material irelevante în fața justiției? Probabil în aceeași zi în care frații Tate au devenit apostolii inocenței.

Agresivitatea în Comunicare: Un Fumigenă Ineficient

Ministrul Justiției ne asigură că nici măcar cele mai agresive declarații publice nu pot clătina muntele de imparțialitate al justiției române. Procurorii și judecătorii, neclintiți și neintimidați, sunt prezentati ca fiind imuni la tactici de intimidare. Totuși, cât de des vedem că această imunitate se transformă în amnezie selectivă când vine vorba de dosare grele?

Carisma Nu Echivalează cu Innocența, Dar Ajută la Imagine

Într-o replică care ar putea fi confundată cu o maximă filosofică, ministrul Justiției ne spune că carisma nu echivalează cu inocența. Justiția, ne asigură ea, se bazează pe probe și respectarea procedurilor legale. Dar, în realitate, cât de des vedem că popularitatea și personalitatea nu doar că influențează percepțiile publice, dar și pe cele judiciare?

Concluzie

În timp ce frații Tate continuă să fie personaje principale în acest spectacol judiciar, și autoritățile își joacă rolurile cu o seriozitate de invidiat, publicul, adică noi, ar trebui să ne întrebăm: când va deveni justiția în România cu adevărat oarbă la statutul social, la influență și la carisma inculpaților? Sau este acesta doar un alt episod în serialul lung și obosit al inegalității în fața legii?

Sursa