Desfășurarea recentă a evenimentelor într-o școală din Cluj, unde un elev de doar 9 ani, fiul unui polițist, își intimidează colegii într-un mod extrem de grav, arată că fenomenul de „bullying” își găsește locul în societatea românească, cu consecințe profund negative asupra dezvoltării psiho-emoționale și educaționale a copiilor. Agresorul nu doar că recurge la violență fizică, bătându-și zilnic colegii, ci îi și amenință cu repercusiuni juridice prin intermediul autorității paterne, arătându-ne nu numai dimensiunea personală a abuzului, ci și cum această autoritate poate fi folosită impropriu, exacerbând starea de nesiguranță și injustiție percepută de victime.
Acest comportament abuziv, care trece de la intimidare verbală și amenințări directe cu acte de violență și până la agresiune fizică directă, ridică întrebări semnificative despre eficacitatea mecanismelor instituționale de protecție a copilului și de prevenție a violenței în școli. Eșecul repetat al autorităților și instituțiilor educaționale de a aborda aceste incidente într-un mod suficient de rapid și eficient nu face decât să perpetueze climatul de impunitate în care se manifestă agresorii.
Felul în care părinții victimelor și comunitatea au răspuns, prin depunerea plângerilor la poliție și cererea de mutare a elevului problemă, arată o încredere în sistemul juridic și în mecanismele sale de justiție. Totuși, răspunsul lent și aparent neeficient al autorităților pune în discuție capacitatea acestora de a proteja cele mai vulnerabile segmente ale populației și de a asigura un mediu educațional sigur și propice dezvoltării.
În contextul acestui caz, „bullying-ul” nu mai este doar o problemă individuală a comportamentului agresiv al unui elev, ci devine un fenomen social care reflectă deficiențele sistemului educațional și juridic în protejarea drepturilor copiilor. Această situație subliniază nevoia crucială și urgentă de reforme în politica educațională și în legislația de protecție a copilului, vizând implementarea unor strategii eficiente de prevenire a violenței în școli și crearea unor mecanisme rapide de intervenție în cazurile de „bullying”.
Drepturile fundamentale ale fiecărui copil, incluzând dreptul la securitate, la educație și la un mediu de dezvoltare liber de intimidare și violență, trebuie să fie apărate cu înverșunare și determinare. Este imperativ ca societatea, împreună cu instituțiile responsabile, să desfășoare un efort concertat pentru a construi un cadru legal și educațional care să nu tolereze astfel de abuzuri și să fie capabil să protejeze și să promoveze bunăstarea fiecărui copil.
Sursa: Realitatea.net