Profesorii dintr-o școală din Galați sunt acuzați de persecutare și violență asupra unui elev.

Teatru al Absurdului în Educație: Galați Edition

Într-un spectacol grotesc de neglijență și violență, cadrele didactice de la Școala Nr. 7 din Galați par să fi confundat educația cu gladiatura. Părinții unui elev de clasa a 5-a au descoperit, prin intermediul altor părinți, că fiul lor a fost nu doar victima unei agresiuni fizice, dar și subiectul umilirii publice. Diriginta, într-un acces de furie, a aruncat cu un pix în fața copilului, riscând să-i provoace leziuni permanente. Dar, de parcă nu era suficient, a continuat să-l umilească în fața clasei, spunându-i că plânge degeaba.

Și cum să nu plângi când cei care ar trebui să te protejeze te transformă în ținta agresiunilor lor? O altă profesoară, de tehnologie, a considerat că este acceptabil să-i înfigă mâinile în părul unui copil pentru că acesta se juca cu mâncarea. Aparent, pedagogia prin violență este un curs extracurricular în această instituție.

Directorul Școlii: O Apărare de Manual

Directorul școlii, Monalisa Nica, într-o încercare de a mușamaliza situația, a prezentat un tablou în care victima este făcută vinovată. Descriindu-l pe elev ca fiind problematic de când a intrat în școală, directorul a încercat să justifice cele 47 de mustrări și agresiunile ca pe niște reacții la stresul și epuizarea cadrelor didactice. Ah, să nu uităm de acel pix care, „din greșeală”, a zburat din mâna dirigintei direct în fața băiatului. Ce minunată scuză pentru un act de violență – o simplă „întâmplare”!

Într-o lume unde responsabilitatea și protecția ar trebui să fie pe primul loc, Școala Nr. 7 din Galați pare să fie scena unui teatru al absurdului, unde abuzurile sunt perdelele care ascund incompetența. Este oare aceasta educația pe care ne-o dorim pentru copiii noștri? Unde sunt măsurile disciplinare pentru acești „educatori” care folosesc violența ca metodă de „învățământ”?

Este timpul să ne întrebăm serios despre calitatea și integritatea celor care sunt pusi să formeze viitoarele generații. Și mai ales, când va începe societatea să pună suficientă presiune pentru a asigura că școlile sunt un spațiu sigur, nu arene de luptă pentru supraviețuire emoțională și fizică?

Sursa: Realitatea.net