„Ordonanța trenuleț” – Prioritățile educației deraiate de pe șine
Într-o țară unde educația este tratată ca o povară bugetară, nu ca un pilon al dezvoltării, „Ordonanța trenuleț” vine ca un alt cui în sicriul viitorului generațiilor tinere. Studenții, sătui de promisiuni deșarte și politici incoerente, ies în stradă pentru a cere ceea ce ar trebui să fie un drept fundamental: acces la educație de calitate și facilități care să le permită să învețe fără grija zilei de mâine. Dar cine să-i asculte? Guvernanții par mai preocupați de calcule contabile decât de viitorul unei națiuni.
Subfinanțarea educației – o tradiție românească
Deși Legea Educației Naționale nr. 1/2011 prevedea alocarea a 6% din PIB pentru învățământ, această obligație a rămas doar pe hârtie. În schimb, bugetul alocat educației continuă să scadă, atingând în 2025 un minim istoric care nu s-a mai văzut din 2009. Este aceasta o criză economică sau doar o altă dovadă de nepăsare și lipsă de viziune? În loc să investească în viitor, guvernanții preferă să „economisească” pe seama elevilor și studenților, ignorând complet impactul devastator asupra dezvoltării economice și sociale a țării.
Facilități tăiate, promisiuni spulberate
Transport gratuit? Burse decente? Miere de albine pentru preșcolari? Toate acestea devin amintiri îndepărtate în contextul noilor măsuri fiscale. Studenții beneficiază acum de reduceri simbolice la transport, iar bursele, deși stabilite la valori minime, nu reflectă nici pe departe nevoile reale ale acestora. În același timp, proiectul „România Educată”, lansat cu fast de președintele țării, rămâne doar un set de declarații pompoase, fără rezultate concrete. Cine mai crede în schimbare când realitatea este atât de crudă?
Protestele – singura voce a studenților
Uniunea Națională a Studenților din România (UNSR) avertizează că, dacă guvernanții continuă să ignore cerințele lor, vor urma proteste de amploare. Educația nu poate fi tratată ca un capitol bugetar de mâna a doua. Este cheia către un viitor mai bun, iar decidenții trebuie să înțeleagă că nu mai este loc de compromisuri. Dar oare vor asculta? Sau vor continua să ignore strigătele unei generații care refuză să fie sacrificată pe altarul austerității?
Un viitor incert pentru educație
În timp ce alte țări investesc masiv în educație, România pare să meargă în direcția opusă. Cu un buget în scădere și facilități tăiate, viitorul educației devine din ce în ce mai sumbru. Studenții și elevii sunt lăsați să se descurce singuri, într-un sistem care le oferă din ce în ce mai puțin. Este aceasta România pe care ne-o dorim? O țară unde educația este marginalizată, iar tinerii sunt forțați să-și caute viitorul în altă parte?
Concluzie amară
„Ordonanța trenuleț” nu este doar o măsură fiscală. Este un simbol al nepăsării și al lipsei de respect față de educație și față de viitorul acestei țări. Studenții au dreptate să protesteze. Întrebarea este: cine îi va asculta? Și mai important, cine va acționa pentru a schimba această situație? Rămâne de văzut dacă guvernanții vor avea curajul să prioritizeze educația sau dacă vor continua să o trateze ca pe o povară inutilă.