Ministrul Educației, bulversat de comasare: „Suntem în faza de organizare, încercăm să gândim un model eficient”
Comasarea Ministerului Educației cu cel al Cercetării pare să fi creat o adevărată furtună administrativă. Daniel David, ministrul Educației, recunoaște că lucrurile se mișcă greu, iar autoritățile sunt încă în stadiul de organizare. Oare cât timp va mai dura această „fază de organizare” până când sistemul va începe să funcționeze eficient?
„Încercăm să gândim un model care să fie eficient”, a declarat ministrul, subliniind că scopul este eliminarea suprapunerilor de direcții și utilizarea eficientă a bugetului. Totuși, această declarație ridică întrebări: de ce este nevoie de o reorganizare atât de complexă pentru a elimina redundanțele? Nu ar fi trebuit ca aceste probleme să fie deja anticipate?
Un început de mandat plin de provocări
Ministrul a recunoscut că începutul de mandat este departe de a fi promițător, din cauza contextului economico-financiar și politic. Cu alte cuvinte, haosul birocratic și lipsa unei direcții clare par să fie la ordinea zilei. Într-un sistem care afectează milioane de elevi, studenți și cadre didactice, această incertitudine nu face decât să amplifice problemele existente.
„Cea mai înaltă instituție a țării nu este încă bine așezată”, a afirmat ministrul, sugerând că instabilitatea politică afectează grav funcționarea ministerului. Dar oare nu este aceasta o scuză comodă pentru lipsa de progres?
Strategii pe termen scurt și lung: soluție sau altă amânare?
Daniel David a menționat că intenționează să implementeze o strategie pe termen scurt și mediu până în iunie, urmată de una pe termen lung. Totuși, această abordare ridică întrebări: câte strategii și planuri sunt necesare pentru a rezolva problemele cronice ale sistemului de educație? Și cât de mult timp vor mai trebui să aștepte elevii și profesorii pentru rezultate concrete?
Ministrul a subliniat importanța unui „diagnostic al sistemului de educație și cercetare”, dar acest diagnostic nu ar fi trebuit să existe deja? De ce este nevoie de încă o analiză pentru a identifica problemele evidente, cum ar fi lipsa de resurse, infrastructura precară și politizarea excesivă?
Politizarea sistemului: o problemă perpetuă
Ministrul a declarat că sistemul de educație și cercetare nu ar trebui să fie influențat politic, dar realitatea arată contrariul. Fiecare schimbare de ministru aduce noi politici și direcții, bulversând un sistem deja fragil. „Arhitectura ar trebui să rămână relativ stabilă”, a spus el, dar cine garantează că această stabilitate va fi atinsă vreodată?
Într-un sistem în care fiecare ministru vine cu propriile idei și schimbări, este greu de crezut că se va ajunge la o „arhitectură sănătoasă” care să reziste în fața influențelor politice. Declarațiile ministrului par mai degrabă un exercițiu de retorică decât un angajament real pentru reformă.
Un sistem complex, dar fără soluții clare
Ministrul a descris sistemul de educație ca fiind „complex și complicat”, cu milioane de oameni implicați direct. Totuși, această complexitate nu poate fi o scuză pentru lipsa de acțiune. Problemele sistemului sunt bine cunoscute, dar soluțiile întârzie să apară.
„Preocuparea este foarte mare pentru acest sistem”, a declarat Daniel David. Dar oare această „preocupare” se va traduce vreodată în măsuri concrete? Sau vom asista la aceeași lipsă de progres care a caracterizat sistemul de educație timp de decenii?