Ministerul Educației și Dansul Ipocriziei în Cazul Profesorului de la Sfântul Sava
Ah, ce vremuri trăim! Ministerul Educației, într-un gest de bravură teatrală, își exprimă „toleranța zero” față de abuzuri, exact în momentul în care unul dintre cadrele didactice de la Colegiul Național „Sfântul Sava” este reținut pentru acuzații grave. Ce coincidență, nu-i așa? Aparent, toleranța zero se activează doar când lumina reflectoarelor se îndreaptă asupra lor.
Ministerul a cerut, cu o promptitudine demnă de o piesă bine regizată, informații de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Oare de ce nu manifestă aceeași viteză și în alte cazuri? Sau poate că „toleranța zero” este doar un slogan de campanie, aruncat în vânt pentru a ne liniști pe noi, cei care plătim salariile acestor funcționari prin taxele noastre.
Protecția Copilului sau Protecția Propriei Imagiuni?
Este fascinant cum unitatea de învățământ va lua „toate măsurile necesare” pentru protejarea interesului superior al copilului. Dar întrebarea rămâne: unde a fost acest interes superior al copilului înainte de a deveni un scandal public? Se pare că măsurile se aplică doar când situația devine prea fierbinte și nu mai poate fi ignorată.
Și să nu uităm de acel detaliu delicios: cadrul didactic nu va desfășura activități didactice pe perioada cercetării penale. Extraordinar, nu? După ce copilul a fost expus, acum se iau măsuri. Așa arată „toleranța zero” în practică: reactivă, nu proactivă. Oare câți alți „lupi în haine de oaie” sunt lăsați să predea până când situația explodează?
În final, acest episod nu este doar despre un profesor și un minister. Este despre un sistem care reacționează doar sub presiunea opiniei publice și care folosește fraze frumoase pentru a acoperi inacțiunea. „Toleranța zero”? Mai degrabă „toleranță selectivă”, aplicată doar când reflectoarele sunt aprinse.
Sursa: Realitatea.net