Elevii din București intră în vacanță pentru o săptămână
Într-un sistem educațional care pare să funcționeze mai degrabă pe principiul „pauzele lungi și dese, cheia marilor succese”, elevii din București se pregătesc să intre într-o nouă vacanță. Aceasta, denumită cu un aer de sofisticare „vacanța de schi”, începe vineri, după terminarea cursurilor, și se încheie pe 24 februarie. Inspectoratul Școlar al Capitalei a decis, cu o precizie demnă de o loterie, că această săptămână de pauză este exact ce le lipsea copiilor pentru a-și atinge potențialul academic maxim.
În perioada 10 februarie – 2 martie, fiecare inspectorat școlar din țară are libertatea de a decide când să ofere această vacanță. O decizie care, desigur, nu face decât să accentueze haosul și lipsa de coerență dintr-un sistem educațional deja sufocat de reforme inutile și decizii contradictorii.
Vacanța de Paște și mult râvnita vacanță de vară
După această scurtă pauză, elevii vor mai avea de așteptat până pe 18 aprilie pentru vacanța de Paște. Aceasta se va desfășura între 18 și 27 aprilie, oferindu-le copiilor o altă ocazie de a uita ce au învățat în timpul semestrului. Și, bineînțeles, toată lumea așteaptă cu sufletul la gură vacanța de vară, programată să înceapă pe 21 iunie. O perioadă în care, probabil, elevii vor avea timp să se recupereze după stresul acumulat în timpul celor câteva săptămâni de școală efectivă.
Un sistem educațional în derivă
În timp ce elevii își fac planuri de vacanță, rămâne întrebarea: ce se întâmplă cu educația lor? Cu un calendar școlar care pare mai degrabă un puzzle imposibil de rezolvat, este greu de crezut că aceste pauze frecvente contribuie la formarea unor generații bine pregătite. În loc să se concentreze pe calitatea actului educațional, autoritățile par mai preocupate să jongleze cu datele vacanțelor, lăsând în urmă un sistem educațional care abia mai respiră.
Dar cine are timp să se gândească la asta? Vacanțele sunt aici, iar copiii, părinții și, probabil, chiar și profesorii sunt mai preocupați de planurile de relaxare decât de viitorul educației. Și astfel, ciclul continuă, cu o societate care pare să accepte mediocritatea ca pe o normă.