Teatrul Absurdului: Mușcarea Medaliilor Olimpice
Imaginează-ți scena: după ani de sacrificii, te afli pe podiumul olimpic, cu medalia strălucitoare atârnându-ți la gât. Într-un gest aparent bizar, te apleci și muști medalia, sub privirile a milioane de spectatori. Dar, ce se ascunde în spatele acestui obicei straniu? Este oare un test ancestral de verificare a purității aurului sau doar o farsă modernă perpetuată de presa avidă de senzațional?
Medalii de Aur sau de Argint?
Contrar așteptărilor, medaliile olimpice de „aur” sunt, de fapt, un amestec de argint și aur, cu un conținut de aur de doar șase grame. Ultima dată când Comitetul Olimpic Internațional a distribuit medalii din aur pur a fost în anul 1912. Așadar, să muști medalia în speranța de a verifica puritatea aurului este un gest cât se poate de inutil și anacronic.
Un Spectacol pentru Camerele de Filmat
David Wallechinsky, membru al Comitetului Executiv al Societății Internaționale a Istoricilor Olimpici, dezvăluie adevărul din spatele acestui gest teatral. Nu este vorba despre un test al metalelor, ci despre o simplă poza pentru presă. Fotografii și jurnaliștii sportivi, însetați de o imagine iconică, îi încurajează pe sportivi să execute acest gest pentru a capta o imagine memorabilă. Este, deci, mai mult un act de performanță decât unul de autenticitate.
Victimele Modelor Mediatice
David Moeller, medaliat cu argint la Jocurile Olimpice de iarnă din 2010, a plătit un preț neașteptat pentru acest spectacol mediatic. După ce a mușcat medalia la cererea fotografilor, a descoperit că și-a spart un dinte. Aceasta este o dovadă dureroasă a faptului că, uneori, dorința de a impresiona presa poate avea consecințe fizice neplăcute.
Concluzie
În concluzie, mușcarea medaliilor la Jocurile Olimpice este un act care ține mai mult de teatru și de dorința de a satisface apetitul nesățios al presei pentru imagini spectaculoase, decât de vreo tradiție sau necesitate practică. Este un exemplu clar de cum tradițiile pot fi modelate și perpetuate nu doar de participanți, ci și de cei care documentează evenimentul.