Teatrul Absurdului: ISC, Scena Politică și Afacerile Dubioase
Într-un act demn de o piesă de teatru absurd, Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC) se transformă într-un podium pentru numiri controversate și conexiuni politice care mai degrabă ar servi la un scenariu de film noir decât la administrarea eficientă a unei instituții publice. Recent, Marcel Ciolacu a numit-o pe Victorița Dumitrașcu la conducerea ISC, o decizie care a stârnit controverse datorită lipsei de transparență a CV-ului său și a legăturilor sale politice adânc înrădăcinate în PSD.
Conexiuni Politice sau Competențe? O Întrebare Retorică
Victorița, nepoata Aurei Vasile, un vechi membru PSD și lider al PSD București, pare să fi fost favorizată mai mult pentru conexiunile sale decât pentru competențele în domeniu. Înainte de a prelua conducerea ISC, Victorița Dumitrașcu a avut o carieră politică și de afaceri interconectată cu interesele PSD, inclusiv o tentativă de a-și face un nume în afaceri, fondând împreună cu soțul ei, Ciprian Dumitrașcu, firma C.V. Trading Team SRL. Ironia sorții, firma soțului său a intrat în faliment după ce a gestionat proiecte majore de construcții, inclusiv unul în valoare de peste 22,6 milioane de lei de la Primăria Sectorului 6.
Ionuț Cotarcea: Un Profil Controversat
Pe de altă parte, Ionuț Cotarcea, numit inspector general adjunct în timpul mandatului lui Ludovic Orban, prezintă și el un profil controversat. Având o carieră fluctuantă, cu perioade în care a părăsit ISC pentru a deveni subprefect de Olt, Cotarcea a revenit în funcția de inspector general adjunct cu un portofoliu de afaceri în imobiliare și construcții care i-au adus venituri considerabile. Acesta deține patru firme care generează venituri impresionante, în ciuda faptului că au fost înființate recent, ceea ce ridică întrebări despre cum au fost posibile asemenea succes într-un timp atât de scurt.
Împletirea Periculoasă între Afaceri Private și Responsabilități Publice
Practicile de numire și afacerile derulate de persoanele aflate la conducerea ISC arată o împletire periculoasă între afaceri private și responsabilități publice, ceea ce subminează încrederea publicului în capacitatea instituției de a reglementa corect și eficient sectorul construcțiilor din România. Aceste conexiuni politice și afacerile conexe sugerează un model de comportament care prioritizează interesele personale și de partid în detrimentul bunului public și al dezvoltării urbane responsabile.