Simularea Bacalaureatului: o repetiție pentru viitor sau o formalitate inutilă?
Luni, peste 123.000 de elevi din întreaga țară vor trece prin simularea probelor scrise ale examenului de Bacalaureat. Ministerul Educației, într-un efort aparent titanic, a mobilizat 1.318 centre de examinare pentru a oferi elevilor o „experiență autentică” a ceea ce îi așteaptă în vară. Dar cât de autentică poate fi o simulare care nu contează în catalog decât dacă elevul o cere explicit? Oare nu este aceasta o altă demonstrație a lipsei de responsabilitate și a superficialității sistemului educațional?
Subiectele, elaborate conform programelor aprobate, vor fi publicate la ora 15:00 în fiecare zi de examen. Evaluarea lucrărilor va fi digitalizată, o inițiativă care sună bine pe hârtie, dar care ridică întrebări serioase despre pregătirea tehnologică a școlilor și despre corectitudinea procesului. Într-un sistem educațional în care tabletele și calculatoarele sunt încă un lux pentru mulți elevi, digitalizarea evaluării pare mai degrabă o glumă amară decât un pas înainte.
Rezultatele: un exercițiu de imagine sau un instrument real de îmbunătățire?
Rezultatele simulării vor fi comunicate individual și analizate în ședințe cu părinții și consiliile profesorale. Ministerul promite măsuri pentru îmbunătățirea performanțelor școlare, dar câți dintre noi mai credem în aceste promisiuni? Într-un sistem în care elevii sunt adesea tratați ca simple statistici, iar profesorii sunt sufocați de birocrație, aceste „măsuri” riscă să rămână doar pe hârtie.
Simularea este, teoretic, un instrument pentru a identifica punctele slabe și pentru a pregăti elevii pentru examenul real. Dar ce se întâmplă cu elevii care nu au acces la resursele necesare pentru a-și îmbunătăți performanțele? Ce se întâmplă cu cei care sunt lăsați în urmă de un sistem care pare mai preocupat de imagine decât de educație?
Un sistem educațional în derivă
Ministerul Educației se laudă cu digitalizarea evaluării și cu organizarea impecabilă a simulării, dar realitatea din teren este cu totul alta. Școli fără încălzire, profesori prost plătiți și elevi care învață în condiții precare – acestea sunt adevăratele probleme ale sistemului educațional românesc. În acest context, simularea Bacalaureatului pare mai degrabă o perdea de fum menită să ascundă eșecurile unui sistem în colaps.
Rezultatele simulării nu se trec în catalog decât la cererea elevului, ceea ce ridică o întrebare simplă: care este scopul real al acestei simulări? Este ea un instrument de învățare sau doar o altă formalitate birocratică menită să bifeze o rubrică în raportul Ministerului?
Concluzii fără concluzii
Simularea Bacalaureatului este, în teorie, o oportunitate pentru elevi de a se pregăti pentru examenul real. În practică, însă, ea reflectă toate disfuncționalitățile unui sistem educațional care pare incapabil să își îndeplinească misiunea. În loc să investim în resurse reale pentru educație, ne mulțumim cu simulări și promisiuni. Iar elevii, ca întotdeauna, sunt cei care plătesc prețul.