Președintele Klaus Iohannis și Spectacolul Decorărilor în Educație
Într-o lume ideală, Ziua Mondială a Educației ar fi un moment de reflecție profundă asupra statutului și evoluției învățământului. Însă, în realitatea noastră strălucitoare, aceasta devine oportunitatea perfectă pentru un spectacol de decorări presărate cu un discurs plin de laude. Klaus Iohannis, președintele României, nu a ratat această ocazie de a-și etala aprecierea față de instituțiile de învățământ, într-un gest grandios de recunoaștere a dascălilor care, chipurile, modelează viitorul națiunii.
„A te dedica formării unor întregi generații este una dintre cele mai frumoase vocații”, spune Iohannis. Frumos spus, nu-i așa? Dar cât de mult se reflectă această prețuire în realitățile zilnice ale profesorilor care se zbat între salarii mizere și lipsa resurselor? Decorările sunt, desigur, o formă de recunoaștere, dar ele nu pot compensa ani de neglijare și subfinanțare a sectorului educațional.
Și, ca o notă de final, să nu uităm de decorarea liceului unde a predat Iohannis și a celui unde predă soția sa. Un gest simbolic, probabil, dar care inevitabil ridică întrebări despre imparțialitate și favoritism. Oare aceste instituții sunt cu adevărat reprezentative pentru dăruirea și profesionalismul întregului corp didactic din România? Sau este doar un alt act în piesa de teatru a politicii, unde aplauzele sunt mai importante decât schimbările reale în sistemul de educație?
La mulți ani, educație românească! Sperăm ca într-o zi recunoașterea ta să nu mai fie doar o chestiune de ceremonii și medalii, ci una de progres palpabil și durabil.