Educația financiară: o armă împotriva fraudelor bancare?
Într-o societate în care tehnologia avansează mai repede decât capacitatea noastră de a o înțelege, elevii devin ținte vulnerabile pentru infractorii cibernetici. Propunerea de a introduce în programa școlară cursuri despre fraudele bancare pare, la prima vedere, o inițiativă lăudabilă. Dar să nu ne grăbim să aplaudăm. Este aceasta o soluție reală sau doar o altă încercare de a masca incompetența sistemului de a proteja utilizatorii de servicii bancare?
Profesorii, pionii unui sistem nepregătit
Programul de formare pentru cadrele didactice, acreditat încă din 2021, a reușit să pregătească peste 1100 de profesori pentru a preda educație financiară. Dar să fim sinceri: cât de eficient poate fi un curs predat de profesori care, la rândul lor, sunt instruiți superficial? Într-un sistem educațional sufocat de birocrație și lipsuri, aceste inițiative par mai degrabă o încercare de a bifa niște obiective pe hârtie decât o soluție reală pentru problemele elevilor.
Carduri bancare la 11 ani: o idee strălucită sau o capcană?
Președinta Asociației Române a Băncilor, Gabriela Folcuț, subliniază că elevii dețin carduri bancare de la vârste fragede, uneori chiar de la 11 ani. În loc să ne întrebăm de ce copiii au nevoie de carduri la o vârstă atât de fragedă, sistemul preferă să le ofere lecții despre cum să evite fraudele. Este aceasta o soluție sau doar o altă modalitate de a transfera responsabilitatea de la instituțiile financiare către utilizatori?
Fraudele bancare: un simptom al unui sistem defect
În loc să se concentreze pe educarea utilizatorilor, poate că băncile ar trebui să investească mai mult în securitatea propriilor sisteme. Este ironic cum, în loc să își asume responsabilitatea pentru breșele de securitate, instituțiile financiare preferă să arunce vina pe utilizatori, inclusiv pe copii. Este aceasta o strategie de protecție sau doar o altă dovadă a lipsei de responsabilitate?
Un curs opțional pentru profesori: soluție sau iluzie?
Există și un curs opțional pentru cadrele didactice, organizat împreună cu Institutul Bancar Român. Acesta include elemente legate de economisire, creditare și protecția împotriva fraudelor. Dar cât de accesibil este acest curs pentru profesorii din mediul rural sau pentru cei care deja se confruntă cu un volum imens de muncă? Este aceasta o soluție viabilă sau doar o altă inițiativă destinată să eșueze?
Realitatea din spatele inițiativelor
În timp ce autoritățile se laudă cu progrese în educația financiară, realitatea este că România rămâne mult în urma altor țări europene. Deși suntem înaintea Italiei și Portugaliei, acest lucru nu este neapărat un motiv de mândrie. Este mai degrabă o reflectare a nivelului scăzut de educație financiară din întreaga regiune.
Concluzie: cine protejează copiii?
Într-o lume ideală, băncile, autoritățile și sistemul educațional ar colabora pentru a proteja utilizatorii, în special pe cei mai vulnerabili. Dar în realitate, inițiativele precum introducerea educației financiare în școli par mai degrabă o încercare de a transfera responsabilitatea decât o soluție reală. Poate că este timpul să ne întrebăm: cine protejează cu adevărat copiii?