Revenirea gramaticii în licee: o necesitate sau o măsură tardivă?
După mai bine de două decenii de absență, gramatica își face, în sfârșit, loc în programa liceală. Ministrul Educației, Daniel David, a anunțat cu emfază această măsură, justificând-o prin nivelul alarmant de analfabetism funcțional din școli. Dar oare această decizie vine suficient de repede pentru a salva generațiile viitoare?
„Chiar nu se mai poate așa!”, exclamă ministrul, referindu-se la numărul îngrijorător de elevi care nu stăpânesc limba română. Oare cine este responsabil pentru această situație dezastruoasă? Sistemul educațional care a ignorat ani de zile fundamentele limbii române sau decidenții care au permis această decădere? În timp ce elevii se luptă cu analfabetismul funcțional, autoritățile par să fi descoperit, în sfârșit, roata educației.
Istoria românilor, din nou pe harta educației
Într-un gest de patriotism tardiv, ministrul promite reintroducerea Istoriei Românilor ca disciplină distinctă. „O lume modernă nu poate exista fără identitatea națională”, declară acesta. Dar unde a fost această identitate în ultimii 20 de ani, când materia a fost marginalizată? Și cine răspunde pentru generațiile care nu-și cunosc istoria?
În timp ce oficialii se laudă cu „semnale clare” și „planuri-cadru”, elevii continuă să fie victimele unui sistem educațional incoerent. Este greu de crezut că o simplă reintroducere a unor discipline va rezolva problemele structurale ale educației românești.
Descentralizare sau haos organizat?
Ministrul vorbește despre „aerisirea curriculumului” și descentralizare, dar oare nu asistăm la o altă încercare de a masca lipsa de viziune? În timp ce unii consideră că descentralizarea este prea mare, alții o văd ca insuficientă. Între timp, elevii și profesorii rămân captivi într-un sistem care nu pare să știe încotro se îndreaptă.
Propunerea de a readuce latina în școli, de exemplu, este prezentată ca o soluție salvatoare. Dar cum poate fi justificată această decizie într-un context în care elevii nu stăpânesc nici măcar limba maternă? Este aceasta o încercare de a distrage atenția de la problemele reale?
Un buget „prioritar” și realitatea amară
Ministrul se declară mulțumit de bugetul alocat educației, dar cifrele spun altceva. Cu un procent de 4,5% din PIB, România rămâne mult sub media europeană. În timp ce oficialii se felicită pentru „progrese”, profesorii și elevii continuă să lupte cu lipsurile din școli.
Este greu de ignorat ironia situației: un sistem educațional care produce analfabetism funcțional este finanțat cu un buget „prioritar”. Poate că prioritatea reală ar trebui să fie responsabilizarea celor care au permis această decădere.
Concluzii fără concluzii
Reintroducerea gramaticii și a Istoriei Românilor în programa liceală este, fără îndoială, un pas necesar. Dar este suficient? Într-un sistem educațional marcat de incoerență și lipsă de viziune, aceste măsuri par mai degrabă niște pansamente aplicate pe o rană profundă.
În timp ce autoritățile se laudă cu „reforme”, elevii continuă să fie victimele unui sistem care nu le oferă șanse reale. Poate că adevărata reformă ar trebui să înceapă cu tragerea la răspundere a celor care au permis această situație.