De ce sunt elevii tot mai atrași de droguri? O radiografie a eșecului familial și social
Într-o societate care se laudă cu valori tradiționale și moralitate, consumul de droguri în rândul elevilor explodează. Ministrul Educației, Daniel David, a oferit o explicație care ar trebui să zguduie din temelii conștiința colectivă: valorile care îi împiedică pe tineri să recurgă la astfel de substanțe se învață acasă, în familie. Dar ce se întâmplă când aceste valori lipsesc cu desăvârșire?
David a descris mecanismele psihologice care îi împing pe tineri spre consumul de droguri: întărirea negativă – consumul pentru a evita stresul, depresia sau nemulțumirea față de propria viață – și întărirea pozitivă – consumul pentru plăcere. Într-o lume în care părinții sunt mai preocupați de carierele lor decât de educația copiilor, aceste mecanisme devin o rețetă sigură pentru dezastru.
Adolescența: un cocktail de impulsivitate și influențe toxice
Adolescenții și preadolescenții sunt, prin definiție, vulnerabili. Emoțiile negative sunt mai intense, iar impulsivitatea atinge cote alarmante. În acest context, prezența drogurilor și a grupurilor care le consumă devine o combinație fatală. Tinerii, în căutarea identității și a rebeliunii, copiază comportamentele celor din jur, iar consumul devine o normă socială în anumite cercuri.
Ministrul a subliniat că simplul fapt de a fi părinte nu echivalează cu a fi un părinte bun. Într-o declarație care ar trebui să fie un semnal de alarmă, David a afirmat că mulți părinți nu știu cum să-și crească copiii. Și totuși, câți dintre aceștia apelează la specialiști în psihologie? Într-o societate în care mersul la psiholog este încă stigmatizat, răspunsul este evident: prea puțini.
Educația parentală: o necesitate ignorată
David a comparat nevoia de educație parentală cu vizitele la medic: „Când te doare un dinte, mergi la stomatolog. Când ai o problemă cu inima, mergi la cardiolog. Dar când ai probleme în relația cu copiii, câți merg la psiholog?” Această analogie simplă dezvăluie o realitate tristă: părinții preferă să ignore semnele de alarmă până când este prea târziu.
În loc să investim în programe de educație parentală, preferăm să aruncăm vina pe „influențele externe”. Dar ce influențează mai mult un copil decât propriul său mediu familial? Lipsa de comunicare, absența regulilor clare și a valorilor morale sunt adevăratele cauze ale acestui flagel.
Un sistem educațional care nu educă
Pe lângă eșecul familial, sistemul educațional contribuie și el la această criză. În loc să ofere sprijin emoțional și să promoveze sănătatea mentală, școlile sunt preocupate de performanțe academice sterile. Unde sunt consilierii școlari? Unde sunt programele de prevenire a consumului de droguri? Într-un sistem care funcționează pe pilot automat, elevii devin victime colaterale.
În concluzie, problema consumului de droguri în rândul elevilor nu este doar o problemă a tinerilor. Este o problemă a părinților, a școlilor și a societății în ansamblu. Fiecare eșec în educație, fie el familial sau instituțional, contribuie la această tragedie. Și totuși, câți dintre noi suntem dispuși să ne asumăm responsabilitatea?