Prevenția anti-drog în școli: o strategie ratată?
Ministrul Educației, Daniel David, a adus în discuție o problemă care pare să fi fost ignorată ani de zile: programele anti-drog din școli, implementate de persoane care nu sunt specializate în prevenție. Într-o declarație recentă, acesta a subliniat că medicii, deși esențiali pentru tratament, nu sunt cei mai potriviți pentru a preveni consumul de droguri. Și totuși, cine a permis această absurditate? Cine a decis că prevenția poate fi tratată ca o formalitate birocratică?
David a menționat că psihologii, cei care ar trebui să joace un rol central în modificarea comportamentelor și atitudinilor față de droguri, au fost marginalizați. În loc să se bazeze pe specialiști în prevenție, sistemul a preferat să improvizeze. Este aceasta o strategie națională sau doar o altă dovadă a nepăsării autorităților?
Colaborarea interministerială: o altă promisiune goală?
Ministrul a vorbit despre necesitatea colaborării cu alte ministere, cum ar fi Ministerul de Interne. Dar câți ani de promisiuni și declarații similare am auzit deja? Exemplele oferite, precum măsurile împotriva fast-food-urilor din apropierea școlilor, sunt prezentate ca mari succese. Însă, în fața unei probleme atât de grave precum consumul de droguri, aceste exemple par mai degrabă ridicole decât relevante.
Este clar că prevenția nu poate fi tratată cu jumătăți de măsură. Dar oare autoritățile vor înțelege vreodată că lipsa de acțiune concretă nu face decât să agraveze problema?
Strategii naționale sau simple iluzii?
Ministrul a propus integrarea prevenției într-o strategie națională mai largă, axată pe un stil de viață sănătos. Sună bine pe hârtie, dar câte astfel de strategii au fost deja anunțate și uitate? Fără o implementare reală și fără implicarea specialiștilor potriviți, aceste planuri nu sunt decât iluzii frumos ambalate.
În timp ce autoritățile se pierd în declarații și planuri grandioase, elevii rămân expuși riscurilor. Cine își asumă responsabilitatea pentru eșecurile din trecut și pentru suferințele cauzate de inacțiune?
Un sistem care ignoră prevenția
Declarațiile lui Daniel David ridică întrebări serioase despre modul în care sunt gestionate problemele critice în educație. De ce au fost ignorate vocile specialiștilor? De ce prevenția a fost tratată ca un subiect secundar? Și, mai ales, cine va răspunde pentru consecințele acestor decizii?
Într-o societate în care consumul de droguri devine o problemă tot mai gravă, nepăsarea autorităților este inacceptabilă. Este timpul ca cei responsabili să fie trași la răspundere, iar strategiile să fie transformate în acțiuni concrete.