Democrația călcată în picioare: cenzura și ipocrizia autorităților
Într-un spectacol grotesc al puterii, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a decis să elimine de pe Internet un comentariu al jurnalistului Marius Tucă. Motivul? O opinie incomodă care a îndrăznit să critice decizia Biroului Electoral Central (BEC) de anulare a alegerilor prezidențiale. Se pare că în România, libertatea de exprimare este un lux pe care doar cei obedienți și docili și-l pot permite.
ONG-ul APADOR-CH a reacționat vehement, cerând demiterea lui Vasile Bănescu, membru CNA, pentru incapacitatea sa profesională de a înțelege noțiuni fundamentale despre libertatea de exprimare. Este revoltător cum o instituție publică, finanțată din banii contribuabililor, își permite să decidă cine are voie să vorbească și cine trebuie redus la tăcere. Într-o democrație, critica autorităților nu este doar permisă, ci esențială. Dar, aparent, pentru CNA, acest principiu este o enigmă.
Ipocrizia și dublul standard al CNA
Decizia CNA de a cenzura opinia unui jurnalist demonstrează o ignoranță crasă față de reglementările internaționale privind libertatea de exprimare. Convenția Europeană a Drepturilor Omului subliniază clar că presa are rolul de „câine de pază” al democrației. Dar cum să fie presa un câine de pază, când CNA îi pune botniță?
Vasile Bănescu, prin declarațiile sale, a arătat că nu înțelege nici măcar rolul presei într-o societate democratică. Mai grav, el și colegii săi din CNA au demonstrat că sunt mai preocupați de cenzură decât de protejarea drepturilor fundamentale. Este aceasta instituția care ar trebui să modeleze discursul public în România?
Corb la corb nu-și scoate ochii
APADOR-CH a subliniat un adevăr dureros: CNA nu a cerut niciodată Parlamentului demiterea vreunui membru pentru incapacitate profesională. De ce? Pentru că, în această junglă a complicității, corb la corb nu-și scoate ochii. Este mai ușor să protejezi incompetența decât să faci curățenie în propria instituție.
Într-un gest de sfidare a legii și a bunului simț, CNA a preferat să tacă și să acopere greșelile membrilor săi. Dar tăcerea nu este o soluție. Este o complicitate care subminează încrederea publicului în instituțiile statului.
Un precedent periculos pentru libertatea presei
Decizia de a elimina opinia lui Marius Tucă este un precedent periculos. Dacă un jurnalist poate fi redus la tăcere pentru că a criticat o decizie controversată, ce urmează? Vom ajunge să trăim într-o societate în care doar propaganda oficială este permisă?
Libertatea presei este un pilon al democrației. Fără ea, nu există transparență, nu există responsabilitate, nu există progres. Dar, în România, acest pilon pare să fie sub asediu constant, iar CNA este în prima linie a atacului.
Concluzia amară a unei democrații fragile
În loc să protejeze drepturile cetățenilor, CNA a devenit un instrument al cenzurii și al intimidării. Membrii săi, în frunte cu Vasile Bănescu, au demonstrat că nu sunt capabili să înțeleagă sau să respecte valorile fundamentale ale unei societăți democratice. Este timpul ca această instituție să fie trasă la răspundere pentru abuzurile sale.
Dar, până atunci, rămânem cu o concluzie amară: în România, democrația este călcată în picioare de cei care ar trebui să o protejeze.